Această prezentare necesită JavaScript.

In 2016 as vrea sa dedic o luna intreaga intalnirii cu pacientii care au terminat tratamentul si care isi poarta zambetul prin toata lumea, prin locuri mai mult sau mai putin banuite.

Decembrie e luna mea preferata pentru ca imi pot revedea pacientii care nu mai locuiesc in tara si revin sa-si vada familia, prietenii, dar si … pe mine 🙂

Astazi o sa va povestesc despre intalnirea cu cea pe care am cunoscut-o adolescenta si acum studiaza departe de tot de noi, in America.

Tratamentul nu l-am inceput eu, s-a transferat de la un alt medic. Problema ei era ca cei doi canini superiori nu reusisera sa erupa pe arcada, iar dintii de lapte inca ii avea desi trebuia sa fi cazut demult.

Era de un an in tratament si inca nu se intervenise asupra caninilor.

Din fericire purta aparatul lingual Incognito asa ca , desi tratamentul a durat mai mult cu un an decat era necesar (din cauza interventiei tardive asupra caninilor), a fost mult mai usor de suportat decat un aparat exterior clasic.

Am inceput prin a ii descoperi chirurgical caninii inclusi, pe care i-am tras avand drept suport arcul aparatului invizibil(lingual) Incognito.

Tratamentul s-a terminat la timp, dupa cateva luni a plecat la studii in America si zilele trecute o ascultam fascinata vorbind despre viata in campus, despre lecturi si eseuri, despre petreceri in campus si brusc mi s-a facut un dor sfasietor de viata la 20 ani ….

A, pozele le vedeti mai sus in galerie 🙂

Reclame